Fii natura mea de munte!

În pădurea gri de brazi
Te-am rătăcit cumplit
O, vai! Sufletul meu, ce faci?!
Cum oare te mai pot eu regăsi?
Strig, iar glasul mi se duce în vale
Se pierde printre ape stătătoare
O pasăre străină fiinţei mele se înalţă
Dintre vârfuri ascuţite de copaci
Până la stâncile lipite ce-mbrăţişează muntele
Mă caţăr pe fiecare pietricică din drum
Alunec des prin fum, dar mă prind de munte
Mirosul apei îngheţate îşi face loc
Şi mă ridică!
Ajung aproape de tine, sufletul meu!
Te-ai ascuns în peştera timpului de-odinioară
Te-ai asuns în întuneric, dar tu eşti lumină în calea mea
Te ating cu alte mâini…
Simt muntele, apa, cerul şi copacul
Eşti una cu natura

Eşti din nou al meu!

Comentarii

Popular

Trăim într-o lume reală sau iluzorie?

Pisica cu ochi de sticlă

ceva în care n-am crezut vreodată.

Câteodată e tăcere