Ospăţ din mine

Am poftă să mă arunc în gol câteodată
Să-mi reneg definiţia umană
Şi totul, care se luptă să fie definit

Am poftă să-mi creez o nouă identitate
Poate mă voi metamorfoza în gri
Cu toate acestea, rememorez curcubeele vitale
Şi constat că niciunul nu poate fi gri…

Am poftă să-mi mângâi sufletul; să-l învelesc în straturi blânde de-alinare
Să-l sărut cu sfială pe o margine nedefinită
Ca apoi să-i şoptesc dulce cât e de infinit!...

Am poftă să muşc din mine pentru a-mi gusta gândurile
Şi să-mi sărez după gust visele…

Cineva pofticios aici? Nu-şi doreşte nimeni gustul sufletului să-l afle?
Atunci, rămâne ca eu să mă-nfrupt
Din geniul sufletului propriu
Şi din aroma iluminării culte…


“poftă bună mie!”

Comentarii

Popular

Trăim într-o lume reală sau iluzorie?

Pisica cu ochi de sticlă

ceva în care n-am crezut vreodată.