Sensul lui Hades

Păsările se alungă singure
Strigătul lui Hades îmbie noaptea goală
Natura se răscoală
Ţipăt-n ţipăt buimac aievea în realităţi
Ajungi să scrii în degete
Să mergi în mâini
Să vorbeşti pe spate
Şi să faci dragoste în pustiu
Amorul ţi-l îngropi în sărăcie
După ce l-ai consumat pe frunze moarte
Te jeleşti o oră, poate două
Între timp, tu tot faci dragoste cu
cerul, norii, munţii şi abstracţia peisajului din jur
De ce ţi-e teamă?
Te crezi zeu nemuritor
Hades te mai strigă în pustiul nimicitor
Urechea ta se-acoperă-n schimb
De gunoaie; eşti preocupat să ţi le strângi
Lipsit de sens şi golit de tine ai rămas
Pustiit de gânduri şi făr’ de suflet
Ai săvârşit prea mult amor cu viaţa
Iar ea te-a-ngropat la rândul în pădure.


Trist e să fii îndrăgostit de viaţă şi să mori cu ea, iubind-o…

Comentarii

Popular

Trăim într-o lume reală sau iluzorie?

Pisica cu ochi de sticlă

ceva în care n-am crezut vreodată.