Dulce gust al culorilor de tei!

Sugem roşu pur din sângele nostru

Îi dăm culoare iubirii

Măturăm negrul afară din bocetele noastre

Modelăm ţipătul durerii

Nuanţăm viaţa din noi şi numai noi

Naştem aşa emoţii simple

Care se-mpresoară în vârtejuri de fiori şi-aduceri aminte

Sau care se zbat prin vise şi caută o evadare

Conturul cerului se-umple de mâini

Cu pensule, creioane, foi şi acuarele agăţate de ele

Se-mbulzesc a atinge pământul cel brun,

spuma cea albicioasă,

soarele cel galben,

focul prea portocaliu,

Se-mbulzesc în a le măzgăli inapţi pe toate

Cu ale lor degete nimicitoare!

Până şi viaţa se fereşte de aceşti mici dumnezei,

Îşi cunoaşte sensul mai bine decât ei…

Culorile ne colorează din alb, gri sau negru;

Ne iau transparenţa de pe ochi şi ne-ndrumă

Ţinându-ne de mână

Ne opresc din colorat cerul, apa sau pământul

Şi ne lasă să palpăm prin culori…fiinţa noastră, fiinţa vieţii…

Cam astfel ne ungem multicolor şi trăim aşa cum ar trebui… iubind viaţa!